 Iancu s-a nascut,se pare,prin 1407.Despre copilaria si adolescenta sa stim putin.Carte multa n-a invatat.In 1431-1432,il intalnim in solda episcopului de Zagreb,comandand o trupa de 12 calareti.Apoi pleaca in Italia,unde serveste doi ani de zile lui Filip,ducele Milanului, desavarsindu-si in acelasi timp cunostintele tehnice militare.Reintors in tara,il gasim in 1435 ,pe el si pe frate-sau Ioan,primind din partea regelui Sigismund,orasul si districtul Comiat din Banat,ca zalog pentru suma de 1500 de florini de aur pe care o daduse cu imprumut tezaurului.In 1437,Iancu,tot impreuna fratele sau ,se obliga a servi cu un detasament de 50 de lanci timp de 3 luni.Solda acestora in suma de 1250 de florini de aur,o va plati tot el,in schimb,Sigismund ii zalogeste din nou districtul Comiat.In 1438,Iancu e ban de Severin,in 1439,constatam ca noul rege Albert datoreaza celor doi frati 2757 de florini,cheltuieli facute de ei cu apararea cetatilor Severin,Gureni,Orsova si Mehadia.Drept garantie,primesc,de data aceasta patru targuri si o jumatate de sat din comitatul Bodrog.In acelasi an,Iancu si cu fratele sau se obliga sa intretina un detasament de 200 de calareti timp de 3 luni,pentru suma de 6000 de florini.In 1440,cei doi frati primesc o donatie importanta:comunele Soimu,Birsau,Nevoiesi si Burueni din comitatul Hunedoarei,precum si domeniul Bosar din Banat,cu toate satele si veniturile lui,drept rasplata pentru vitejia aratata de Ioan cel Tranar in lupta cu turcii in Muntenia,cand el a fost ranit de moarte,precum si pentru apararea cetatilor Severin,Orsova,Mehadia ,Gureni si a unor cetatui.In 1441,o noua donatie numai lui Iancu,anume targul Dobra,din comitatul Hunedoarei,care pana atunci tinuse de castelanii din Deva.In acest an ,Iancu e voievod al Transilvaniei si comite de Timisoara.
De altfel,de doua decenii,Iancu nu facea decat sa poarte razboi contra turcilor.Luase parte la lupta de la Semendria in 1437,la luptele de la Dunare,din 1441,cu pasa Isak,in jurul Belgradului.
Cruciada din 1444,din nefericire,a doua mare expeditie,din toamna anului 1444 care trebuia sa duca la izgonirea turcilor din Europa,se ispravi in chip tragic ,in vecinatatea orasului Varna.Din cauza unei imprudente a regelui Vadislav care a platit cu viata faptul de a nu fi tinut seama de sfatul lui Iancu si cu tot eroismul arata,de acesta din urma,turcii repurtara o victorie hotaratoare(10 noiembrie).Nici in 1445,cu prilejiul expeditiei pe Dunare,nu s-a putut ajunge la un rezultat general apreciabil.
Peste trei ani,in 1448,a avut loc o noua campanie care a dus armata lui Iancu - 22000-24000 de ostasi fata de 50000-60000 de turci,pana la Kossovopolje(Campia Mierlei),in Serbia de miazazi.Aici in asteptarea ajutorului armat al lui Skanderbeg,vestitul ostas albanez,care insa nu a putut ajunge la timp,se reediteaza lupta din 1389 si cu acelasi rezultata:dupa o prima faza,in care balanta victoriei parea sa se incline spre ei(18 octombrie),crestinii au fost invinsi si obligati sa se retraga.
 Ultimul razboi pe care l-a purtat Iancu a fost la Belgrad,in 1456.Stapanirea acestei cetati insemna,de fapt,drum liber spre sesul din fata,nu degeaba i se spunea doar ,,cheia regatului Ungariei",asa dupa cum Chilia si Cetatea Alba erau ,,cheile" Moldovei.In fruntea unei armate uriase,unele izvoare vorbesc de 200 000 de oameni,300 de tunuri si 200 de vase,el a sosit la inceputul lunii iulie in fata cetatii.Iancu,la randul sau,luase masurile cuvenite de aparare.Intareste garnizoana Belgradului si o pune sub comanda cumnatului Mihail Szilagyi,o aprovizioneaza cu cele necesare-munitii si alimente- si concentreaza o flota de 200 de vase la Petrovaradin.Asediul a inceput in ziua de 4 iulie,in ziua de 14 a avut loc lupta navala de la Salankemen in care turcii au fost invinsi,indata dupa aceea,soseste la Belgrad si Iancu,a carui armata cuprinde si un corp de cruciati,organizat de calugarul Ioan de Capistrano.Asaltul general s-a produs in dupa-amiaza zilei de 21 iulie.Turcii reusesc in cele din urma sa patrunda in oras,cetatea insa rezistand cu indarjire,un contra atac viguros ii sileste sa se retraga.A doua zi are loc o noua lupta la marginea orasului .Izbiti in plin de artileria lui Iancu la care se adaugasera si cate piese luate de la dusman,atacati cu furie de cavalerie,precum si de cruciatii lui Capistrano,turcii sunt respinsi si se retrag(noaptea de 22 spre 23 iulie).O prada uriasa ramane in mainile biruitorilor.Vestea ca Belgradul nu a putut fi luat si ca Mehmed al II-lea,cuceritorul Constantinopolului,a trebuit sa fuga,ranit,produce o extraordinara bucurie in toata Europa.Papa trimite o scrisoare entuziasta,numind pe Iancu ,,atletul-cel mai puternic-unic-al lui Christos".Indata insa dupa vestea cea buna,sosi alta ,dureroasa,a mortii celui ce faursie victoria.Armatele turcesti adusesera cu ele si molima grozava a ciumei.Viteazul nu a putut rezista bolii si ,la 11 august 1456 inchise ochii la Zemun,in fata Belgradului eliberat.L-au plans cu lacrimi fierbinti tovarasii de lupta,i-au adus apoi trupul si l-au ingropat,asa cum dorise,in biserica din Alba Iulia,alaturi de fratele sau.
In epitaful alcatuit de Ioan de Capistrano,calugarul ostas,citim:,,A CAZUT COROANA REGATULUI,S-A STINS LUMINA LUMII".
|
